Deceptie, frustrare si disperare... in loc de aniversare decenta. A mai trecut un 22 decembrie, la fel de cenusiu ca intotdeauna.
Revolutia romaneasca nu vrea sa intre in cartea de istorie asa cum a fost si asta fiindca deceptionatii nu vor sa accepte adevarul acelor zile si nopti, frustratii n-au fost chemati la impartirea prazii, iar disperatii vad viitorul romanesc in negru. Si, din pacate, ultimii ies mereu in fata.
Pe cine si de ce a dezamagit Revolutia? Pe puritani si pe altii. Cine sunt puritanii? Niste insi pretiosi, nascuti din spuma marii, care declara cu "convingere" ca, inainte de '89, au trait in turnul lor de fildes, fara vreun compromis cu regimul comunist, sertarele fiindu-le doldora de opere interzise de cenzura. Pe care inca nu le-au scos. Intre timp, au facut puzderie de prozeliti.
Cine e curat sa arunce primul piatra
Numai ca, dupa informatiile culese din spatiul public, cetateni absolut "curati" n-au prea existat, cu exceptia regelui Mihai, a celor dimpreuna cu el si a unor exilati, in schimb, dupa "razboi", aceasta categorie a devenit tot mai numeroasa si mai galagioasa, revendicandu-si functii inalte si merite demne de anticul Miles Gloriosus al lui Plautus.
Dupa acesti puritani, niciunul dintre capii revolutiei noastre n-a fost pur, ca si cum va fi existat vreodata o revolutie declansata si condusa de sfinti si mucenici. Ca sa nu se amestece cu pletora "proletarizata" si "plebea comunizata", in acele zile au luptat vitejeste in fata televizoarelor, ascunsi care pe unde au putut. Din lasitate. Ca si mine. Ca majoritatea.
Puritanii adevarati au fost cam sangerosi
Daca sangerosii iacobini ai lui Duport, Barnave, Lameth, Robespierre... au ucis din puritanism, ei bine, puritanii nostri si-ar fi dorit o revolutie facuta de insi curati ca lacrima, nepatati de comunism s
