Sigur, am primit cadourile mele de Craciun, dovada clara ca Mosul ajunge si in cartiere periculoase, dar si la copiii mai putin cuminti, cum sunt eu. Dincolo de asta, mai vreau ceva. Ceva ce nu tine nici de magia Sarbatorilor, dar am senzatia ca ar trebui adusa mai degraba de o minune divina.
Tot ce vreau, de Craciunul asta sau, ca o conditie minimala, peste suficient de putine Craciunuri cat sa nu fie in preajma pensiei, e o Romania normala. Cand zic o tara normala, zic o tara in care se poate respira, trai.
O tara in care sa poti sa deschizi televizorul fara sa iti strici buna dispozitie si orice urma de parere buna pe care o aveai despre ce se intampla in locul in care, de bine de rau, traiesti.
Nu stiu daca si pe voi, dar pe mine anul asta m-a obosit mai mult decat toti ceilalti. Poate amestecul asta de criza, campanii electorale succesive si manipulare mediatica peste orice limite a facut asta. Ponta contra Basescu contra Antonescu contra MRU, oricine impotriva oricui. Sau poate a fost, cum se intampla de ceva timp incoace, avalansa asta de prost gust, durere, saracie, murdarie umana, ridicol, absurd pe care o aduce, exagereaza, dirijeaza presa, dar care, fara nicio indoiala, exista. Si vine chiar din noi.
Sau, si mai probabil, e faptul ca nici anul asta nu am vazut luminita de la capatul tunelului, nu am vazut Romania luand-o spre sanatate, ca societate, spre mai bine, spre normal.
Mai toata lumea isi aminteste ca, de Craciun, a fost executat cel care conducea tara, Nicolae Ceausescu, privit ca pacatul originar si original al noii Romanii. Totusi, au trecut foarte multi ani de atunci. Ar cam fi momentul sa ne revenim din soc. La urma urmei, mai dureaza putin si se face un sfert de secol de atunci. Lasand ironia la o parte, nu poti sa nu-ti pui intrebarea - cand iesim din criza asta prelungita si vom aj
