Este unul dintre cei mai imprevizibili tineri regizori romani. Se reinventeaza la fiecare spectacol si crede ca un regizor care nu provoaca "nu mai are nimic de spus". "Cabinierul" si "O zi de vara", in regia lui Marce Top, se joaca in aceasta stagiune la Teatrul Nottara, dar si "Don Juan - I want more" pe scena Godot Cafe Teatru si "Amadeus" la Opera Nationala. In interviul acordat HotNews.ro, Marcel Top vorbeste despre drumul de la copilul orfan din Baia Mare la intalnirea cu Marcel Iures, despre teatru si despre "laboratorul" din spatele scenei: "Actorii sunt copiii paradisului. Indiferent ce ar face, ei raman inocenti, prin ceea ce fac, isi sacrifica viata personala si o daruiesc celorlalti. Pentru mine, actorul de teatru e o fiinta aproape supra-umana."
Stiu ca sunteti imprevizibil de la un spectacol la altul...
Eu in general lucrez in locuri foarte diferite, in teatre foarte diferite si cu actori foarte diferiti, si ca varsta, si ca stil, ca sa spun asa. E un fel de filosofie de viata a mea. Un mare regizor englez, Peter Brook, zicea ca, in teatru, diavolul e plictiseala. Eu aplic metoda asta - am lucrat la Opera Nationala, am lucrat la Green Hours, la Teatrul Act, la Teatrul de Comedie. Nu ma feresc de a aborda cai diferite, teatre diferite si piese diferite.
Am luat foarte in serios treaba asta cu diavolul e plictiseala in teatru. Repetitia, sa te repeti... pentru unii reprezinta o reteta a succesului, atunci cand iti iese ceva, sa repeti acel ceva, aceeasi lungime de unda, pentru ca ti-a iesit prima oara. Mie imi place pericolul. Imi place sa risc. Spectacolul meu de debut era "Natural born fuckers" si a fost socant in 2005, la Teatrul Act. Proiectul de aici, de la Nottara ("Cabinierul" - n.red.), s-a nascut din intalnirea mea cu Alexandru Repan. E o piesa care cred ca se potriveste foarte mult Teatrului Nottara, pentr