Tour de France sau Tour de Lance? Lumea sportului mondial, a ciclismului în spe­cial, era, în urmă cu şapte ani, la picioarele unui tânăr născut la 18 septembrie 1971 într-o sub­urbie a oraşului Dallas, de şapte ori conse­cutiv câştigător al turului Franţei, între 1999 şi 2005. După victoria din 2005, Lance Armstrong – căci despre el este vorba – s-a retras din circuitul mondial. Acoperit de glorie, intrase în legenda sportului mondial, lăsând în urmă milioane de fani ce-l implorau să conti­nuie. Pagina de istorie scrisă de Armstrong în cei şapte ani de succese consecutive în cel mai greu traseu din circuitul profesionist îl trans­formase într-un „semizeu“ al sportului pe două roţi. Admiraţia pentru ciclistul american avea însă rădăcini mai vechi. În 1996, după victoria în „Săgeata valonă“, Lance a abandonat, după cinci zile de concurs, Turul Franţei. Pentru el începea o nouă luptă: cu viaţa. Fusese diag­nosticat la 2 octombrie 1996, cu cancer testi­cular metastazat; iar boala progresa. Medicul care s-a ocupat de acest caz nu-i dădea mai mult de 3% şanse de supravieţuire. „Când cancerul a ales trupul meu, a făcut o greşeală. Nu-i dau voie aici“, spunea hotărât la vre Publicitate mea respectivă Armstrong. A fost operat pe creier, iar după şedinţe intense de chimio­terapie, în mai 1998, şi-a celebrat victoria împotriva can­ce­rului. Regimul stan­dard de chimioterapice pentru tratamentul aces­tui tip de cancer este un cocktail de bleo­micină, etopozid şi cisplatină, dar Armstrong a înlocuit bleomicina cu ifosfamidă, pentru a evita toxicitatea pulmonară. Această decizie i-a salvat viaţa, dar şi cariera. A câştigat. A câştigat din nou. După victo­ria de la Oslo (1993), la Campionatul Mondial de Ciclism pe şosea, Lance Armstrong a câştigat şi bătălia cu viaţa. Era un învingător. „Marea buclă“, aşa cum mai este numit Turul Franţei, devenise, între 1999 şi 200