Manifestarile interne ale fostului partid prezidential si de guvernamant pot fi generalizate la nivelul intregului esichier politic fara riscul de a tulbura prea mult imaginea politicii romanesti.
Astfel, in campania electorala, principalii lideri portocalii(?) au avut agende proprii si proiecte divergente, de reactivarea ideologiei si a bazinelor electorale nu s-a mai ocupat nimeni, grija cea mai importanta fiindu-le sa se salveze fiecare cum poate, de la domnul Basescu, liderul lor informal, pana la Nea Ilie de la scularia secretariatului cu evidenta membrilor de partid. De demonstrat.
Aroganta si blazonul
A intrat in campania electorala cu o stare de aroganta nedisimulata, luand de bune intoxicarile opozantilor si ale firmelor de sondare a opiniei publice care repetau zi si noapte ca partidul ar putea obtine in jur de 25-30% din sufragii, iar daca vor fi in stare sa gestioneze la fel de "corect" aceste procente, cu ajutorul nepretuit al presedintelui, cu degraba saritorii UDMR-isti si deputatii minoritari, eventual cu inca ceva "uslasi" reveniti la dragostea dintai, pot incropi o majoritate sa-i tina de urat locatarului de la Cotroceni.
Incepand de pe 9 decembrie insa loviturile au inceput sa rabufneasca in usa: cu doar 16 procente, visele lor de continuitate si chiar de marire au cazut asemeni aripilor anticului Icar. Cauzele sunt tinute cat se poate de secrete, motiv pentru care jurnalistii au inceput sa faca sapaturi.
Noncombat si pace (cu inamicul)
Iata ce s-a aflat: isi reproseaza unii altora, ca sa nu spunem ca se cearta, starea de noncombat din timpul campaniei electorale si chiar aceea de blat cu dusmanul USL-ist: o multime de primari si majoritatea liderilor de opinie portocalie au trecut de partea adversarului, declarand pe fata ca nu mai sunt dispusi sa-i sustina la alegeri. A se citi
