de N. I. DOBRA
28 decembrie 2012 22:03
1 vizualizare
A-A+ Acestea sunt "ctitoriile" din ultimii 23 ani de ani, ale preşedinţilor Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, pentru că românii se împart în două tabere: credincioşi şi puşcăriaşi (sau "puşcăriabili", cu un termen la modă), iar aceştia au nevoie de sedii. Şcoli? La ce folosesc ele într-o societate în care primează şmecheria, şiretenia, şarlatania, escrocheria, în care te poţi "descurca", chiar fiind la limita analfabetismului, dacă eşti "isteţ, dezgheţat, descurcăreţ, pişicher, pehlivan, dat naibii"? Într-o discuţie cu regretatul Gabriel Constantinescu, acesta îmi spunea că, între cele două războaie mondiale, la Liceul "Gh. Lazăr" din oraşul nostru, fiii "surtucarilor" erau în minoritate, grosul elevilor alcătuindu-i copiilor mai răsăriţi de la ţară, dintre care s-au afirmat oameni de seamă (fără a-i pune la socoteală pe cei dinainte: Nicolae Togan, Valeriu Branişte, O. Goga, I. Lupaş, Onisifor Ghibu, Aurel Vlaicu etc.), între care, bineînţeles, trebuie menţionat răşinăreanul de vază Emil Cioran. Astăzi, tot mai multe şcoli din mediul rural sunt lăsate în paragină "din lipsă de elevi" şi "din raţiuni economice", îndreptându-ne cu paşi hotărâţi spre situaţia de la începutul secolului trecut când gemea ţara de analfabeţi.
Departe de mine intenţia de a omagia fără rezerve politica dusă de comunişti, dar nici nu pot trece sub tăcere reuşitele în domeniile învăţământului şi sănătăţii - gratuite de-adevăratelea nu la modul declarativ, industriilor uşoară, alimentară (dacă e să amintesc doar ce se făcea în judeţ la Textila Cisnădie - export, Dumbrava Sibiu - export, 7 Noiembrie - export) în Uniunea Sovietică dacă te duceai cu chiloţi şi şosete din bumbac, te întorceai din excursie cu ea plătită şi cu aparate electro-casnice fără moarte, Întreprinderea de mănuşi şi ciorapi Agnita - export, Întreprin