De ceva vreme încoace, sfârşitul lumii vine cam de 2-3 ori pe an. Care cum nu are treabă pe acasă, se apucă să îşi facă o sectă, să adune fraieri în jurul lui şi să anunţe sfârşitul lumii. Anul trecut, în 2011, am impresia că sfârşitul lumii a picat de Constantin şi Elena.
Pe 21 mai era vorba că gata, ne tirăm cu toţii, că vine Big Bang-ul peste noi, ne ducem pe copcă. Nişte tâmpiţi din America s-au apucat să îşi vândă casele şi să se mute în rulote, pe considerentul că oricum nu mai au nevoie de averi, de bunuri personale, din moment ce e clar că vine sfârşitul lumii. Iar pentru ei chiar cred că a venit sfârşitul lumii, căci după 21 mai 2011, când au văzut că, totuşi, lumea nu s-a sfârşit, dar că ei trebuie să trăiască într-un jeg de rulotă, ca boschetarii, probabil că i-a vizitat gândul sinuciderii.
Anul ăsta, sfârşitul lumii a căzut pe 21 decembrie. Destul de neinspirat, zic eu, pentru că nu poţi să sfârşeşti o lume, fie ea şi de tot rahatul, taman de sărbători. Adică, chiar nu ai răbdare să treacă sărbătorile, să se simtă lumea bine şi abia apoi să stingi lumina? Păi, e ca şi cum ţi-ai pune nunta pe 1 ianuarie, după care te-ai mira ca prostul că nu a venit nici dracu' la nunta ta.
Acum, că am trecut cu bine şi peste sfârşitul lumii din 2012, să vedem cum vom supravieţui celorlalte sfârşituri, din 2013, 2014 etc. Păi românul cum credeţi că o să treacă peste ele? Logic, cu pet-ul de vin la picior, cu farfuria cu sarmale în faţă şi cu maneaua preferată bubuindu-i în urechi.
Dar nu înţeleg ce e cu graba asta ca să se sfârşească lumea. Au unii ceva de vândut de pe lumea asta şi vor să ne dea afară, să scape mai repede de noi? Că dacă stăm bine şi ne gândim, în afară de mult praf şi fum, chiar că nu mai e nimic bun pe lumea asta.
Eu cred că noi, românii, nu suntem atât de norocoşi încât să prindem sfârşitul lu