Schimbarea tonului comunicarii si a prioritatilor nu se putea sa nu fi trezit atentia nucleului dur al sustinatorilor lui Traian Basescu. Dupa 8 ani de cautari si chinuri, presedintele pare ca in sfarsit si-a gasit linistea. Nu se stie pentru cat timp.

Incepandu-si cariera politica prin socarea opiniei publice cu mesaje contondente si surprinzatoare, a devenit cu timpul un personaj insolit, greu de asezat in tiparele clasice ale politicii. Un fel de, pastrand proportiile, "Hannibal ante portas" al lui Cicero.

"Portile" i-au fost deschise larg mai ales dupa loviturile date Guvernului CDR condus de Victor Ciorbea, probabil cel mai de dreapta Executiv al Romaniei. Din cauza gratuitatii lor, aproape nimeni n-a inteles despre ce era vorba.

Urmatorul pe lista neagra a fost Petre Roman, caruia, printr-o miscare neasteptata de vorbe si de invaluire, reuseste sa-i subtilizeze leadership-ul PD-lui. Apoi scena politica romaneasca a inceput sa-si schimbe incet-incet cutumele si chiar regulile, prin raportare la astfel de evenimente. Se putea si asa.

Un presedinte jucator

La inceput, dupa castigarea presedintiei in 2004, sustinea cu tarie ca "doar in liniste se fura", ca PSD "isi doreste liniste pentru ca in liniste se fura". Asa ca linistea sa si a poporenilor era scoasa definitiv din calcul. De aceea, si-a croit singur statutul de presedinte jucator care sa-i permita actiuni politice pe gustul sau: sa-si provoace si sa-si prinda pe picior gresit adversarii.

Stratagema a fost foarte simpla: schimba sau se facea ca schimba (jocul la cacealma) o piesa pe tabla de sah, obligandu-si mereu competitorii sa se repozitioneze, iar jocul de-a politica si iesitul la televizor au inceput sa-l atraga din ce in ce mai mult.

Asa ca nu era zi sa nu provoace noi schisme, noi reasezari prin aparitii publice urmarit