Bilanţurile de sfîrşit de an, ca şi salata de boeuf de la restaurant, au ceva indigest. Sînt prilej de liste, cu buni şi cu răi – în funcţie de autorii listelor – şi de evaluări care, de asemenea, depind de orientarea autorilor. Ceea ce unuia i se pare o chestie de bine, altuia îi stîrneşte secreţia biliară în exces. De aceea prefer cronologiile fără epitete, care lasă fiecăruia dreptul inalienabil de a-şi aminti cum îi convine de cele întîmplate peste an.
Am fost aşadar, în 2012, de trei ori la urne (care am fost). Am schimbat trei premieri şi patru guverne. Parlamentul a devenit neîncăpător.
A fost anul condamnării definitive la doi ani de închisoare a unui fost premier şi al unei tentative de sinucidere a aceluiaşi.
Anul celei de-a doua suspendări a preşedintelui României şi al unor evenimente precipitate pe care unii continuă să le numească elemente constitutive ale unei lovituri de stat. Alţii, printre care istoricul Lucian Boia, susţin că în România a fost lovitură de stat, în aceeaşi măsură în care autoritarul preşedinte Băsescu e dictator.
În 2012 au crescut salariile bugetarilor şi pensiile, dar s-a îngrăşat şi inflaţia. Tot în acest an Dan Diaconescu a vrut să cumpere Oltchimul în direct, dar n-a avut cu ce. În schimb partidul său a intrat în parlament. Nu şi el care a rămas „un biet ziarist”.
S-a măritat EBA cu Syda şi a divorţat Teo de Iosif. Vanghelie e bănuit că ar fi pitit bani negri într-un cont inocent al Oanei Mizil. Raed Arafat a fost timp de cîteva luni ministrul Sănătăţii.
2012 a început cu manifestaţii de stradă neautorizate şi se încheie în bubuituri de petarde achiziţionate ilegal.
Sănătate, belşug, suportabilitate!
PS în ceea ce mă priveşte a apărut la Editura Polirom, în colecţia „Top 10 +”, romanul meu Medgidia, oraşul de apoi pe care unii dintre dvs îl ştiu de la Editura Cartea Românească.