O solutie potrivita pentru revigorarea si eficientizarea companiilor publice a fost identificata in managementul privat.
Sumele cheltuite de stat pentru "vanarea" unor profesionisti independenti au fost de ordinul milioanelor de euro, iar rezultatele justifica scepticismul exprimat de majoritatea analistilor cu privire la abandonarea reala a practicii numirilor politice.
Ideea de CEO la stat a fost sustinuta in primavara anului 2011 de prim-ministrul de la acea vreme, Emil Boc. Remarcand ca multe companii de stat, unde se "gestioneaza avutia tarii", au servit de-a lungul timpului intereselor specifice ale diverselor grupuri politice aflate la putere, fostul premier avertiza, in cadrul unei emisiuni de televiziune, ca "privatizarea managementului la unele companii va fi un lucru care se va intampla".
Concluziile lui Emil Boc au transpus de fapt o constatare a Fondului Monetar International: companiile ineficiente au nevoie de experienta din mediul privat.
In decembrie a fost aprobata OUG 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor de stat, prin care au fost stabilite modul de formare a Consiliilor de Administratie si modul de selectare a directorilor generali.
Astfel, membrilor CA li s-a cerut "experienta in administrarea/ managementul unor regii autonome sau societati comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv societati comerciale din sectorul privat". De asemenea, s-a prevazut ca directorul general va fi numit de CA si trebuie sa aiba "experienta relevanta in activitatea de conducere a unor intreprinderi publice ori a unor societati comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv a unor societati comerciale din sectorul privat".
Nu au existat restrictii cu privire la nationalitatea managerilor privati, insa profesi