Ţara asta a trecut de-a lungul istoriei prin perioade mai uşoare sau mai grele, procese care au marcat-o mai mult sau mai puţin, dar care în mod cert au avut o influenţă în viaţa românilor surprinşi în vâltoarea evenimentelor.
Am trecut ca români, ca neam, prin perioadele „romanizării”, turcizării, fanariotă, francofoniei, colectivizării, bolşevizării, înaintării spre comunism, apoi „democratizării” iliesciene, şi a băsismului. Din 2012, dar mai ales 2013, intrăm în perioada Pontificării.
Ca orice marionetă ridicată pe poziţie la care nu spera nici în visele adolescentine, odată văzut cu cuţitul în mână, Pontificatorul a început să creadă, ca şi Băse, că El este deţinătorul adevărului absolut şi trasează sau schimbă direcţii după bunul plac, indiferent de impactul pe care îl au asupra cetăţenilor, indiferent dacă în felul acesta îşi contrazice propriile principii enunţate anterior.
Toate aceste măsuri şi fapte arată că România a întrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale, vom fi Pontificaţi, că tot se vorbea de sfârşitul lumii, măcar să ne apropiem de Dumnezeu şi legislativ, nu numai spiritual. Apropo, Biserica este bugetară? La sporurile înalt prea sfinţiilor lor, cei care aşa cum spunea Ştefan a Petrei iau şi de la vii şi de la morţi şi mai nou şi de la stat şi de la privat, nu umbla domnul Ponta? Sau îi e frică de afurisenie? Păi acatiste mai putem da şi noi „preasfinte” Victoraş, ca să îl parafrazez pe alt „sanitar” domnul Fifor, şi unii din noi avem o gurăăăăăăăăăăăăăă, Doamne Doamne. Aveţi grijă sfinte Victor, Bastilia au dărâmat-o oamenii, nu sfinţii.
Ţara asta a trecut de-a lungul istoriei prin perioade mai uşoare sau mai grele, procese care au marcat-o mai mult sau mai puţin, dar care în mod cert au avut o influenţă în viaţa românilor surprinşi în vâltoarea evenimentelor.
Am trecut ca români, ca