Nu mai puţin de trei gări a avut Sinaia pe parcursul istoriei; şi, foarte interesant, părţi ale celor trei ansambluri – dacă nu clădirile cu totul – s-au păstrat până în zilele noastre. Iată: prima clădire de călători a staţiei Sinaia a fost inaugurată în 1879 şi includea, printre altele, un salon de primire pentru (pe-atunci) Principele Carol, salon extins în 1886. În 1911, aproape întreg ansamblul a fost demolat şi pe locul său s-a ridicat actuala clădire a gării, deschisă călătorilor. Din gara anului 1879 a rămas însă în picioare salonul regal, ca o clădire separată, ce găzduieşte astăzi o colecţie unicat de machete şi însemne feroviare. În intervalul 1938-1940 are loc un nou moment important în istoria oraşului de munte: s-a construit şi gara regală a lui Carol al II-lea. Un pont: venind cu trenul de la Bucureşti, călătorul vede mai întâi gara lui Carol al II-lea, cea mai nouă dintre construcţii. La peron, trenul opreşte în faţa corpului central, construit în 1911. Iar lângă el, în dreptul locomotivei cu aburi, e fostul salon regal al lui Carol I, parte a ansamblului ridicat în 1879. „Perla turistică a Carpaţilor” – aşa i se spune astăzi Sinaiei, aşezare populată încă din epoca neolitică, cu o denumire având ca punct de plecare o mănăstire cu nume derivat din cel al Sfântului Munte Sinai. Ctitorie a Marelui Spătar Mihail Cantacuzino, micul schit sfinţit la 15 august 1695 oferea adesea adăpost pelerinilor sau negustorilor ce se încumetau să străbată sălbaticul „drum al Prahovei”, rută comercială a cărei existenţă era atestată încă din secolul al XII-lea. Construirea Peleşului şi „comuna urbană Sinaia” În anul 1783, pe lângă cei doisprezece călugări ce vieţuiau în aşezarea monahală, domnitorul Mihail Şuţu a aşezat alţi 42 de scutelnici, care şi-au ridicat mici locuinţe pe valea pârâului Izvorul Dorului, dând astfel naştere cătunului Izvor, primul nucleu al viitorul