de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
03 ianuarie 2013 22:15
0 vizualizari
A-A+ Părea invincibil, nemuritor, capabil mereu să p[călească moartea. L-am văzut în filme, ciuruit de gloanţe, înmormântat, înviat, trecând prin foc, prin sabie. Vă mai amintiţi de comisarul Moldovan, de Miclovan, Mircea cel Bătrân, Selim sau de Pascalopol din "Felix şi Otilia"? Dar de Andrei Bogdan din "Pistruiatul"? Cel care a dat viaţă acestor personaje - Sergiu Nicolaescu - a jucat, ieri, pentru ultima oară, propria moarte. Din păcate, fără regizor, fără camere şi fără "Stop cadru! Reluăm!". De data asta, Sergiu Nicolaescu a închis ochii pentru totdeauna. E greu să spui despre un actor, despre un regizor, un compozitor sau orice alt artist că e cel mai bun, mai mare, mai talentat; ar fi nedrept faţă de ceilalţi. Sergiu Nicolaescu este, dincolo de polemici, orgolii şi etichete spoite cu cleiul vanităţii, unul dintre actorii şi regizorii care au scris cu litere îngroşate istoria cinematografiei româneşti. Câţi dintre noi n-au văzut şi revăzut cu plăcere serialul "Pistruiatul"? Câţi n-au trăit suspansul scenelor din seria filmelor cu comisarul Moldovan, cu nimic mai prejos decât un James Bond sau un Colombo? Câţi n-au prins gustul istoriei urmărind filmele lui Sergiu Nicolaescu? Lăsând la o parte mesajul tovărăşesc al unora dintre filme, propaganda fără de care eroii producţiilor n-ar fi putut prinde viaţă, spectatorul român avea parte de filme poliţiste româneşti, zic unii critici, comparabile cu producţiile americane. Poate că mulţi dintre puştii care azi privesc în monitorul calculatorului, pe tabletă sau iPhone habar n-au cine sunt Pistruiatul, comisarul Moldovan, simţindu-se mult mai aproape de "Stăpânul inelelor", "Ice Age" sau te miri ce ecranizare care a înnebunit lumea şi a făcut să explodeze încasările cinematografelor. Ştiu că e o chestie de gust, poate e şi