Artistul plastic Doina Daşchievici împlineşte astăzi o vârstă rotundă. S-a născut la Bacău dar s-a stabilit la Piatra Neamţ, după absolvirea Institutului de Arte Plastice din Iaşi. Are în palmares, până în prezent, numeroase expoziţii personale în diferite oraşe culturale importante ale lumii dar şi participări la expoziţii colective de notorietate din ţară şi străinătate. A expus în 1991 la Galeria Primăriei Strasbourg, în 1992 – la “Galerie le Contemporain” din Bayon, Franţa, în 1998 la centrul Cultural Român din Budapesta, în 2002 la ICR Veneţia, în 2005 – la Galeria de artă a Parlamentului României şi la Galeria “Apollo” din Bucureşti, în 2006 la Galeria “Artis” Bucureşti, în 2007 – la Salonul Naţional de Artă Bucureşti. Obţine Premiul “Aurel Băieşu” pentru pictură al Ministerului Culturii în anul 1997, în 1999 – “Diploma de recunoştinţă a Primăriei Piatra Neamţ”, iar în 2001 este distinsă cu Marele Premiu al Bienalei de Artă “Lascăr Vorel”. Am amintit de premii pentru că artista a primit multe (meritate, desigur) dar nu le-a preţuit niciodată mai mult decât trebuia: „Premiile? Nu ştiu dacă totdeauna înseamnă o răsplată. În artă este firesc să existe multă subiectivitate. Iar premiile, dacă le privim ca pe o încurajare pentru creaţia viitoare a unui artist, pentru drumul lui, atunci cred că este bine. Fiecare premiu l-am privit ca un dar venit de la prieteni, de la cei care preţuiesc arta mea. De altfel, am avut şi şansa de a fi încondeiată de oameni care mi-au înţeles limbajul”. Cât despre calităţi, defecte, tabieturi pe care le-ar avea, Doina Daşchievici îşi recunoaşte cu nonşalanţă retractilităţile faţă de impulsivitatea unora, preferând discreţia, aşa cum îi stă bine unui artist care se respectă: „Calităţi? Nu ştiu. Probabil tenacitatea. Iar ca un defect major – retragerile prea rapide în cochilia de melc. Nu am tabieturi, nu am superstiţii, dar nu-mi place s