Filmul regizat de Sergiu Nicolaescu ce l-a avut în centrul atenţiei pe comisarul Miclovan a fost „Cu mâinile curate”, a cărui premieră a avut loc pe 30 octombrie 1972, într-o marţi. Pelicula fusese realizată de o echipă de excepţie şi ţin minte că, între altele, scriitorul Eugen Barbu era entuziasmat de foarte tinerii Miruna şi Radu Boruzescu, care creaseră costumele şi, respectiv, scenografia. De asemenea, îi plăcuse mult muzica lui Richard Oschanitzky. După film, cum se obişnuia, era un cocteil, în timpul căruia Sergiu Nicolaescu a trecut de la un grup la altul, fiind copleşit de felicitări, pe care vanitosul oltean le primea cu justificată plăcere. A ajuns şi la grupul lui Eugen Barbu, care l-a blocat din start: „Domnu' Sergiu, înainte de a te felicita, îţi spun că ai comis o eroare impardonabilă, ucigându-l pe Miclovan. Trebuia să faci în aşa fel încât să realizezi un serial cu el!”, a zis Barbu, care intuise ce filon extraordinar exista în această peliculă şi în personajul interpretat chiar de regizor. Clipele de uluială au fost sparte tot de scriitor, care l-a sărutat părinteşte pe frunte pe Sergiu Nicolaescu şi l-a felicitat cu câteva cuvinte bine strunite. Îndată ce şi-a revenit din şoc, regizorul a realizat ce sugestie extraordinară i-a făcut Eugen Barbu. A şi recunoscut cu voce tare că nu s-a gândit la aşa ceva, dar că acum nu-i va scăpa din vedere. S-a mai comentat că acest „Cu mâinile curate” e cu adevărat primul film a l'americaine de la noi şi s-a mai zis chiar cu voce tare că, în viitor, nu va fi uşor cu pelicule pe teme similare. Cei de faţă se gândeau în mod cert la celebra plenară a PCR pe teme ideologice, din noiembrie 1971, care, după modelul maoist, a răvăşit cultura română. Totuşi, Sergiu Nicolaescu a fost cel care s-a arătat cel mai convins că va putea continua. Aşa a fost.

Anul următor, pe la sfârşitul primăverii, Eugen Barbu poveste