de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
04 ianuarie 2013 23:10
1 vizualizare
A-A+ N-am să înţeleg niciodată de ce ţin morţiş unii să sfâşie memoria cuiva, să-i toace (în cazul persoanelor publice) viaţa la televizor, îndată ce bietul om a închis ochii. Ori de câte ori un artist, un om politic, în fine, cineva cunoscut părăseşte această lume, studiourile televiziunilor se preschimbă în nişte spaţii comparabile cu băncile din faţa blocurilor din cartierele cenuşii, unde tăietorii de frunze la câini desăvârşesc obiceiul strămoşesc al bârfitului. Nu ştiu dacă a scăpat vreun actor, vreun scriitor sau vreun om politic fără ca felcerii din televiziuni să-i facă o lucrare după moarte. Dacă n-au găsit mare lucru de bârfit la suprafaţă, au săpat şi mai adânc, iar dacă nici acolo n-au dat de ceva demn de bălăcărit, şi-au aruncat în joc imaginaţia chinuită de afecţiuni consemnate în tratatele de psihiatrie. De la Dumitru Tinu, Mădălina Manole, Ion Dolănescu, până la Adrian Păunescu, scormonitorii din presă care şi-au nesocotit vocaţia de vidanjor au pus pe taraba publică, acoperită cu ziare colorate, soioase - zic ei - picanterii din viaţa unor oameni care nu se mai pot apăra. Cine cu cine a împărţit aşternutul, câtă avere a lăsat copiilor, soţiei, amantei, ce proprietăţi deţinea, cu cine s-a certat, cu cine s-a împăcat, cui a promis o mare parte din moştenire sunt câteva dintre subiectele pe care vieţuitoarele din studiouri le sfâşie aidoma hienelor care se bat pe un stârv picat ca o pleaşcă, la ceas de seară. De ce trebuie să ştim noi cui, cât şi de ce a lăsat Sergiu Nicolaescu din averea sa, n-am să pricep în ruptul capului. De ce am fi sacrificat ore întregi pentru a diseca situaţia moştenirii lăsate de Adrian Păunescu, din nou, cred că este peste puterea de înţelegere a unui om cu scaun la cap. Viaţa privată a unui om e una, iar ceea ce ne-a oferit pe