Titlul de personalitatea anului 2012 în acest sector trebuie conferit, în opinia mea, „ministrului Sănătaţii”, cu precizarea că în mod excepţional această demnitate trebuie conferită doar pentru trimestrul IV, când la conducere s-au înşiruit trei înalţi funcţionari, prin urmare cu ghilimelele de rigoare.
„Ministrul Sănătăţii" merită acest titlu pentru simplul motiv că toţi trei conducători ai portofoliului care s-au succedat în ultimele luni din an pot fi cel mai bine descrişi de vocabularul celor care observă fenomenele din sănătate drept curajoşi. După 20 de ani petrecuţi în serviciul sistemului sanitar din România am înţeles - aşa cum au priceput de altfel mulţi dintre cei care activează în slujba sănătăţii, care nu se lasă distraşi de pretextul complexităţilor, dificultăţilor sau al tehnicalităţilor şi care doresc o reparaţie pe termen lung - că nu de reformare este nevoie pentru a sustenabiliza sistemul, ci de curaj.
Curaj pentru a aplica ferm legile deja existente, a administra acolo unde este cazul finisaje şi modernizări în legislaţia secundară şi terţiară şi a curma lungul şir de suprareglementări experimentale care au vulnerabilizat şi au deteriorat sistemul.
Curaj pentru a admite existenţa lor şi, în cele din urmă, a stopa risipa, frauda şi corupţia, adversarii necruţători ai ajungerii banului public la destinatar. Curaj pentru a implementa o serie de măsuri tactice simple, identificate de altfel de angajamentele din acordurile cu acea troică a creditorilor, pentru a gestiona mai eficient alocarea, consumul şi controlul consumului de resurse. ?i, nu în ultimul rând, curaj pentru a pregăti o analiză temeinică a nevoilor şi a priorităţilor reale de sănătate a populaţiei, raportat la posibilităţile publice şi private de finanţare, a trasa direcţii strategice şi planul de acţiune pe termen lung şi a asigura sprijinul politic cuprinzător pe