Ideea unui impozit aplicat serviciilor care să nu poată fi fentat de către agenţii economici din domeniu este, desigur, o idee atrăgătoare. Magazinele, restaurantele, firmele de mici servicii tehnice, hotelurile, pompele funebre, foarte puţine dintre acestea îşi trec veniturile prin casele de marcat fiscale, evitând astfel plata impozitului pe profit.
Soluţia va fi introducerea impozitului forfetar în anumite domenii, au picat de acord zilele trecute premierul Victor Ponta şi ministrul delegat pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism, Maria Grapini.
"Am discutat astăzi cu doamna Grapini apropos de ideea de a merge din nou pe impozit forfetar la servicii, pentru că acum practic nu încasăm nimic. Cred că şi pentru hotelieri, cei care au restaurante cei mai mulţi dintre ei, ideea de a plăti un impozit forfetar, să ştie că au scăpat şi cu asta-basta... ", a spus Ponta zilele trecute.
Un impozit frumos pe afară
Ideea introducerii unui impozit independent de veniturile şi cheltuielile firmelor, indicatori ce pot fi jonglaţi de către acestea cu uşurinţă, este desigur atractivă pentru cei responsabili de colectarea banilor la buget.
Va fi însă imposibilă stabilirea unor criterii pe care se va face impozitarea şi a unor cote de impozitare, spune Dan Schwartz, consultant al firmei Scot & Company Consulting. "In cazul unui restaurant, în funcţie de ce se va stabili impozitul? Va fi pe numărul de scaune, pe suprafaţă, pe numărul de personal, pe numărul de becuri? Apoi sunt greu de stabilit cotele. Cât să fie 1%,3%, 8%?", spune el. In loc să fie impozitat profitul prin forfetar vor fi impozitate veniturile, ceea ce e incorect. Firme falimentare şi firme foarte profitabile ar putea plăti la grămadă acelaşi impozit. Dificultatea stabilirii criteriilor şi cotelor este dealtfel motivul pentru forfetarul a eşuat în 2010. Atunci aces