Decesul regizorului a fost exploatat de mass-media prin încălcări frecvente ale normelor de deontologie profesională. Derapajele nu au ocolit însă nici Biserica Ortodoxă Română.

Moartea persoanelor publice din România s-a transformat, în ultimii ani, în subiectul de presă în care jurnaliştii respectă cel mai puţin etica profesională. O privire retrospectivă asupra mass-media arată că evenimentele tragice, cu încărcătură afectivă pentru public, ca de pildă sinuciderea cântăreţei Mădălina Manole, a Mălinei Olinescu sau moartea personalităţilor, au devenit subiectele în care se încalcă cel mai frecvent normele jurnalistice de către televiziunile şi ziarele din zona quality. Şi în cazul morţii lui Sergiu Nicolaescu, posturile TV s-au comportat la fel.

Diferă doar persoana dispărută, reţeta este aceeaşi. „Tabloidizări, invitaţi fără legătură cu subiectul, «lungeala» fără sens a dezbaterilor, crearea de subiecte nerelevante, dar cu priză la public (cum a fost dezbaterea incinerare-înmormântare). Cred că dezbaterile nesfârşite legate de incinerarea regizorului dispărut au creat un derapaj în acest caz. Nu ştiu dacă a avut un impact decisiv, dar în mod sigur această dezbatere exagerată pe televiziuni - în fond, doar o problemă a familiei - a dus la manifestările de la Cercul Militar şi de la Crematoriu", a explicat pentru România liberă Petrişor Obae, editor Paginademedia.ro.

Discuţiile despre personalitatea lui Nicolaescu ar fi trebuit să se concentreze pe trei dimensiuni care au definit viaţa regizorului: rolul pe care l-a avut în cinematografia română, activitatea sa politică postdecembristă şi rolul pe care acesta l-a jucat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. La câteva ore de la anunţul oficial al decesului său, televiziunile de ştiri au marşat însă pe aspectele ce ţin de viaţa intimă a familiei şi care nu au nici o relevanţă informaţională pent