Pana de curand, am insistat asupra necesitatii unei Constitutii noi. Nu a revizuirii Constitutiei existente. Ceea ce ar fi presupus un interval rezonabil de 2 ani. O revizuire se poate face, evident, mai repede. In cateva luni. Cu referendum cu tot. Dar nu inseamna totusi o noua lege fundamentala. Din pacate, din nou, Basescu schimonoseste procesul normal democratic. Si impune o revizuire.
O Constitutie noua ar avea un avantaj incontestabil. Ar permite doua consultari prin referendum. Prima, prin care cetatenii Romaniei sa se pronunte asupra formei de stat pe care o doresc. Republica parlamentara, republica prezidentiala, republica semi-prezidentiala. Cu toate, sub formele existente. Ceea ce ar presupune, in prealabil, o informare corecta si completa a acestora si o ampla dezbatere publica. In functie de ceea ce doresc romanii, Parlamentul, transformat in Adunare Constituanta, ar scrie textul Legii fundamentale. Apoi, din nou, ar avea loc ample dezbateri. Si, la sfarsit, ar urma un referendum final. Asa ar fi fost de preferat sa se intample. Dar nu mai este posibil.
Din nou, Traian Basescu, incalcand atat normele democratice, cat si normele morale, ca sa nu mai vorbesc de prevederile faimosului pact de coabitare pe care l-a semnat cu premierul Victor Ponta, forteaza lucrurile. Si impinge democratia de la Bucuresti intr-un periculos cerc vicios. Ceea ce face in aceste zile cu Consiliul Superior al Magistraturii si cu politica sa privind mentinerea in captivitate a marilor parchete si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, va repeta, in curand, in oricare alt domeniu in care simte ca ar putea obtine controlul sau ca ar putea sa piarda controlul pe care deja il are. Pentru Traian Basescu, legile statului, inclusiv Legea fundamentala, este un fel de ciorap pe care l-a purtat ani de zile, l-a imputit si, in loc sa il spele, il intoarce
