Unul dintre cititori îmi transmite, cu o delicatețe suav ironică, urarea de a mă bucura de un an în care să nu mai scriu despre Băsescu. Scrieți, zice el, atât de frumos (mulțam, dar să nu exagerăm!) încât e păcat să vă risipiți. Mărturisesc la rându-mi, cu smerenie aproape, că n-am nicio tragere de inimă să imortalizez acest personaj, băgându-l în seamă și trecându-l în cărți. Am ostenit destul la portretul lui pe care, asta e, îl văd slut sufletește, asimetric interior, cu cărămizile zidite oblic și scălâmb. Două scene prinse în treacăt – nu m-am uitat în aceste zile la televizor, rămas mort și inutil ca o ladă de zestre – mi-au ruinat angajamentele față de mine și față de unii dintre cititorii mei care mă vor la distanță de ciumă. Ca un bivol turbat, ciuma umblă prin case, tulbură somnul oamenilor cumsecade, te ia în coarne. Prima secvență, în fază reluată, ni-l arată pe arendașul din Deal, dându-se cu sania cu motor. E învelit ca un cosmonaut și de sub ochii protejați de ochelari iese, prin linia gurii, un zâmbet sardonic. Se dă azi la Predeal, mâine la Covasna, într-o vilă utilizată o singură dată de Ceaușescu și de o mie de ori de Băsescu, se întoarce iar pe snowmobilul Văii Prahovei, împroprietărit la concedii de câte ori are chef și la elicoptere niciodată în pană de kerosen. O armată de lume, cu și fără pistol, generali și bucătari, aleargă după el să-l slujească. Lungile concedii ale lui Băsescu, vag întrerupte de vacanțe, se petrec obraznic, hăhăit, insultător. Adică m-ați dat jos de pe tron dar nu m-ați dat jos din huzur. Ocup ilegitim - și ce dacă?! - scaunul prezidențial, dar nu mă dați voi jos de pe sanie, chiar dacă ați crăpa, toți cei 7,4 milioane de răzvrătiți. În rezumat, un prieten de meserie potcovar, ar zice „I se rupe!”. Da, i se rupe de noi, de lege, de bunul simț. A doua scenă mi l-a arătat pe Băsescu prezidând ședința de alegeri a CSM. Insti