De fapt n-am cine ştie ce de zis despre primul, căruia Patriarhia i-a dat degeaba discount 50%, nereuşind să-l fure de client concurenţei daco-celte pe regizorul topit (scuze) într-unul din personaje. Sursa: EVZ

Doar nu era ca Sergiu Nicolaescu, cum îl ştim, să lase fără libret propriu tocmai scena finală, nu? Ci mai curând despre disputa fiscală din Franţa, unde socialistul Hollande şi-a pus în cap clasa mijlocie, plus industriaşi şi vedete, cu ideea de a ridica rata marginală a impozitului la 75%, o performanţă dificilă chiar şi pentru justiţiarul comisarul Moldovan.

Ca atare popularitatea lui Hollande a scăzut la jumătate în mai puţin de un an; la noi, om vedea. Dacă în opoziţie o ţii langa cu „creşterea” ca alternativă la austeritate, până ajungi să te convingi singur că ea e ceva de scos din buzunar şi dat la popor, dezamăgirea va fi mare când, la putere, se vede că nu merge aşa iar „creşterea” nu e o pârghie în mâna vreunui guvern. Atunci trebuie să mânăreşti PIB-ul pe 2011 ca să salvezi onoarea idioţilor utili care te aplaudau în alegeri, când vindeai gogoşi despre un nou model de economie.

Procentele socialiştilor francezi s-ar fi dus la vale dacă n-ar fi apărut în peisaj plăvani precum Gerard Depardieu, cărora nu le e suficient protestul fiscal prin mutarea gologanilor peste graniţă cu mare tam tam, perfect legitim. Nu: ca artist european, trebuie să dai şi o dimensiune profundă, cultural-politică gesturilor tale. Aşa că Depardieu s-a dus săptămâna trecută la Soci, s-a văzut cu Putin, a lăudat Rusia ca mare democraţie şi a dobândit râvnita cetăţenie rusă. De ceva vreme studia exilul în trei ţări: Belgia, unde are casă; Muntenegru, unde are prieteni (dar unde n-are!); sau Rusia.

A optat pentru ultima, acolo unde face şi reclamă băncii Sovietskaya. Comisia belgiană de naturalizare a anunţat că mişcarea complică lucrurile iar cetăţenia belgi