Dată fiind dezbaterea din ultimele zile pe tema incinerării, a acceptului sau refuzului dat de Biserica Ortodoxă acestei practici funerare, Jurnalul Naţional a decis să prezinte în câteva articole informaţiile referitoare la relaţia dintre cremaţiune (incinerare) şi religiile lumii. Cu menţiunea că, la această oră, în lume, incinerarea este o procedură funerară din ce în ce mai populară. Biserica Ortodoxă română precizează însă că le va refuza incineraţilor orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.
Incinerarea (cremaţiunea) este o tehnică funerară care vizează arderea şi reducerea la stadiul de cenuşă a cadavrelor umane. Cenuşa poate face ulterior obiectul unui ritual, cum ar fi păstrarea într-o urnă sau dispersarea sa într-un loc anume, care este deseori simbolic pentru defunct – cum ar fi oceanul, pentru marinari, de exemplu.
Cremaţiunea este instituţionalizată în Asia prin budism şi hinduism, fiind, împreună cu înmormântarea, una dintre tehnicile cele mai comune utilizate de oameni. Îmbălsămarea sau taxidermia sunt mai rar utilizate, dar uneori pot preceda o cremaţiune.
De câteva decenii încoace, în Occident şi în ţările occidentalizate, cremaţiunea se realizează într-un crematoriu. Cadavrul este pus într-un sicriu şi acesta este băgat într-un cuptor încălzit la 850 de grade Celsius. Căldura, şi nu flăcările, este cea care reduce cadavrul la stadiul de cenuşă. Incinerarea durează circa o oră şi jumătate.
În Israel, utilizarea crematoriilor este foarte prost văzută, pentru că acestea amintesc de lagărele de exterminare utilizate în timpul Holocaustului.
Religia creştină (potrivit site-ului cremation-ou-inhumation.fr)
Confesiunea catolică:
Decizia de interdicţie din 1886 îi priva de mormânt creştin pe cei care doreau să fie incineraţi. Cremaţiun
