Cetatea Băii Mari era socotită odinioară una dintre fortăreţele greu de cucerit ale Europei Centrale şi de Est. În prezent, din vechea cetate nu au mai rămas decât unele rămăşiţe, precum Turnul Măcelarilor. Zidurile au fost demolate în cea mai mare parte după ce dezvoltarea tehnicii militare a redus rolul lor de apărare, iar în locul lor au fost construite unele clădiri de secol XIX din oraş.

Feuda despoţilor sârbi

Oraşul Baia Mare s-a dezvoltat până la stadiul unei importante aşezări urbane în cursul secolului XIV. El a fost atestat pe vremea regilor Carol Robert de Anjou şi Ludovic de Anjou. Din anul 1411, oraşul a devenit feuda despoţilor Serbiei. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, care era şi rege al Ungariei, i-a dăruit oraşul drept feudă despotului Ştefan Lazarevici. Însă Baia Mare, care era cunoscută în Evul Mediu sub numele de Rivulus Dominarum, nu a rămas multă vreme în posesia stăpânilor sârbi. Nepotul lui Ştefan Lazarevici, Gheorghe Brancovici, l-a pus gaj pentru un împrumut acordat de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, cel care avea apoi să devină guvernatorul Ungariei. În anul 1446, pentru că Gheorghe Brancovici nu şi-a putut achita datoria, Iancu de Hunedoara a devenit stăpânul oraşului. El a construit mai multe clădiri, inclusiv Turnul Ştefan, care mai rezistă în picioare. Localnicii din Baia Mare şi-au dovedit fidelitatea faţă de Iancu de Hunedoara şi faţă de fiii acestuia şi în timpul războiului civil din Ungaria, finalizat cu urcarea pe tronul regal a lui Matia Corvinul. Noul rege a fost preocupat de dezvoltarea oraşului. În anul 1458, el l-a numit drept comite al cămării pe nobilul Imre Zapolya, cel care avea să fie tatăl regelui Ioan Zapolya. Practic, numirea noului comite al cămării a marcat începutul ascensiunii acestei modeste familii nobiliare. În anul 1464, Matia Corvinul a răsplătit fidelitatea orăşenilo