Acordul de coabitare semnat la Cotroceni, între Traian Băsescu şi Victor Ponta, n-a adus schimbări majore pe scena politică. Proastele obiceiuri nu dispar odată cu semnarea unui petic de hârtie. Partenerii acordului nici nu se războiesc, nici nu fac pace, ci se menţin într-un ciudat "coabitatus captivus".

Traian Băsescu zice că în Constituţie scrie, de fapt, că Procurorul General şi şeful DNA trebuie propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), şi nu de ministrul Justiţiei, aşa cum se întâmpla până acum. E şi fals, şi incorect. În Constituţie nu există o astfel de prevedere. Procedura legală este cea folosită deja la numirea Monicăi Macovei şi a lui Daniel Morar: propuşi de ministrul Justiţiei (pe atunci, Monica Macovei), avizaţi de CSM (în cazul lor, aviz negativ), numiţi de preşedinte (Traian Băsescu).

Între timp, CSM s-a reformat, ministrul Justiţiei nu mai e pe placul lui Băsescu, dar asta nu înseamnă că mecanismul trebuie schimbat. Nu e nici corect, nici legal. Şeful statului pierde vremea trăgând gloanţe oarbe pe acest front, când de fapt el îşi poate folosi muniţia de război: dreptul constituţional de a-i numi pe cei doi procurori-şefi (e drept, dintre cei propuşi de doamna Pivniceru). Şi mai are un drept formidabil: acela de a respinge propunerile pe care le consideră neconvingătoare.

Celălalt „coabitant“, Victor Ponta, şi-a mai uns vocea cu miere, dar nu a renunţat la prostul obicei de a guverna prin minciună, complicând lucrurile în loc să le simplifice. Situaţia privind taxele şi impozitele locale este flagrantă. În urmă cu o lună, Ponta spunea că Guvernul nu a mărit şi nu va mări taxele locale, ci va lăsa decizia la latitudinea autorităţilor locale. Puţin mai târziu, pe 27 decembrie, când românii luptau cu sarmalele şi caltaboşii, acelaşi Cabinet Ponta a adoptat, pe şest, o Hotărâre de Guvern care prevede obligativitatea majorăr