Raul e rau si nu suporta nuante, iar expresia "nu-i dracul chiar atat de negru" e o gaselnita romaneasca la fel de vinovata ca si "capul plecat sabia nu-l taie", de pilda. Ultimele alegeri au demonstrat, daca mai era nevoie, neincrederea profunda a cetatenilor Romaniei fata de politicieni, neincredere, care, pare-mi-se, se amplifica de la an la an. Nu mai dau cifre, fiindca s-au dat si rasdat deja. Sentimentul dominant al oamenilor este acela al lipsei de optiune: toti politicienii, toate partidele sunt o apa s-un pamant! Ii iau drept exemplu pe liberali nu pentru ca mi „s-a pus pata" pe ei, ci tocmai pentru ca imi puneam in ei cele mai mari sperante. Dragi liberali, mai vedeti in partidul vostruoameni „la varf" cu respect pentru drepturile minoritatilor, pro-privatizare, care cred in mecanismele de piata si care vor un stat cu influenta limitata? Cine? Rosca Stanescu turnatorul? Crin psihopatriotul? Becali, care a facut transhumanta de la mahala in casa Bratienilor? Cei care maraie de forma, ca sa nu se spuna dupa ce il vor debarca pe Crin: „Dar voi de ce-ati tacut?". Cei care si-au manifestat totusi prin vot optiunea, au ales cum alegeam, pe vremea lui Ceasca, filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu: sforaitor-patriotice si precar artistice, dar altele mai bune nu existau. Acum este la fel in politica. In cel mai bun caz avem de ales intre „rau" si „mai putin rau". Insa eu cred ca raul e rau si nu suporta nuante, iar expresia „nu-i dracul chiar atat de negru" e o gaselnita romaneasca la fel de vinovata ca si „capul plecat sabia nu-l taie", de pilda. Insa putem ignora oare politica si istoria, putem trai ca intr-un sat izolat? In lumea de azi este aproape imposibil. Uneori am nostalgia unei vieti intr-un „colt de rai", cu certitudini si linisti ancestrale, dar imi dau repede seama ca, pe de o parte, numai cei cu o credinta mare au certitudini apolitice, iar, pe d