O întreagă clasă de guru ai internetului a pornit să „distrugă” vechile obiceiuri, precum acela de a-i pune pe oameni să plătească pentru un conţinut valoros, scrie Steven Poole în „New Statesman”. În acest timp, giganţii web precum Google şi Apple îşi apără, plini de gelozie, secretele aducătoare de profit. Ca oricare altă epocă, arată Poole, era Internetului îşi are propria categorie de propagandişi. Aceştia sunt „ciberteoreticienii”, visători care înfăţişează imaginea unui viitor electronic mai bun şi care lansează porunci profetice despre cum ar trebui reconstruită lumea. Aşa cum au făcut rebelii religioşi de dinaintea lor, ei nu aduc pacea, ci sabia. Schimbarea e inevitabilă, şi vechile obiceiuri trebuie abandonate. Totuşi, ciberteoreticienii sunt, în opinia lui Steven Poole, un soi de militanţi leninişti care lucrează, involuntar, în folosul corporaţiilor: ei propovăduiesc revoluţia permanentă, însă principalii beneficiari ai acesteia vor fi marile companii hi-tech în faţa cărora ei se prosternează. Jargonul ciberteoreticienilor, scrie Poole, trădează adesea o ură adolescentină faţă de lumea în care trăiesc. Jay Rosen, de exemplu, un guru care ţine predici despre viitorul ştirilor, nu ratează nici o ocazie de a trata cu dispreţ instituţiile de presă, adăugându-le adjectivul „învechit”: „redacţii învechite”, „mass-media învechite”. Un alt adjectiv îndrăgit de ciberteoreticieni este „distrugător”: pentru cei mai mulţi dintre noi, distrugerea e un lucru iritant, însă, pentru ciberasceţi, cu cât mai distructivă devine tehnologia, vizavi de practicile consacrate, cu atât mai entuziasmant va fi spectacolul. Una dintre credinţele fundamentale ale ciberteoreticienilor e în triumful lucrurilor „cu sursă deschisă”. Această credinţă, arată Steven Poole, pare atât de liberală şi de prietenoasă, încât e uşor să-i treci cu vederea ipocrizia bătătoare la ochi. Marile compani