In romani, rareori se trezeste cu deplina intensitate dorinta de a apara vehement sau de a critica furibund Biserica si credinta stramoseasca.

Evident, niciuna dintre cele doua atitudini nu are macar vreo firava legatura cu crestinismul ortodox, dar intalnim de cateva ori pe an, prin ziare sau la tv, indivizi al caror fanatism este intrecut doar de ignoranta in cele ale credintei, care ii mana in nesfarsite scandaluri mediatice.

Un asemenea scandal a fost provocat de decizia lui Sergiu Nicolaescu de a-i fi incinerat trupul - apropo, eu nu cunosc inca un document scris si semnat de marele regizor in care sa fie exprimata aceasta alegere.

In scandal, primul pas gresit a fost facut de administratia Bisericii noastre. In Romania, in fiecare an, sunt cateva zeci, poate sute de indivizi ale caror cadavre sunt arse, la solicitarea lor. Sergiu Nicolaescu nu are o importanta mai mica sau mai mare decat oricare dintre acestia.

Totusi, administratia bisericeasca a gasit ca ar fi folositor sa intervina public cu propunerea de a plati cheltuielile de inmormantare ale trupului actorului, daca familia va accepta sa-l ingroape. O eroare de "public relations" extrem de grava comisa de responsabilii Patriarhiei si care a tarat Biserica intr-un scandal mediatic de care nu avea nevoie.

Nu era mai simplu sa se explice familiei, cu rabdare si discretie, care este semnificatia inmormantarii din perspectiva Invierii noastre in Hristos si aceasta sa fie lasata sa decida?

Interventia neinspirata si inutila a reprezentantilor Bisericii in scandal a provocat doua tipuri de atacuri: pe de o parte, cel legat de veniturile imense pe care le are Biserica, unele dintre acestea din serviciile religioase la inmormantare, iar pe de alta parte, cel legat de invatatura Bisericii despre inmormantare.

Cred ca este absolut n