Motivaţie

În cei douăzeci şi unu de ani de la apariţia sa, "For­mula AS" a reuşit să promoveze un puternic curent naturist, care a legat tradiţia medicinii rurale din spa­ţiul ro­mâ­nesc, atâta cât a mai rămas, cu medicina al­ternativă aşezată pe baze ştiinţifice. Mai ales după anul 2000, aproape toată mass-media românească a in­serat su­biecte despre sănătate, prin prisma naturis­mu­lui. Aple­carea a­ceas­ta este fireas­că. Merge pe un fir neîntre­rupt, într-o arie ce a scăpat de influen­ţele ves­tului. Încă mai avem vie o oa­re­care tradiţie şi, în mod cert, o încli­naţie spre natură şi naturism. Chiar dacă ade­vă­raţii ţărani sunt pe cale de dis­pariţie, mai avem sate şi oameni care îşi pot mă­­car aminti cum era acum 50 sau chiar 70 de ani. Pe de altă parte, în mod evident, în ra­port cu dez­­voltatea inte­resului popu­laţiei fa­ţă de subiectul na­tu­rism, re­instru­irea personalului de specialitate nu a ţinut pasul decât într-o mică măsură. Aces­ta este şi motivul pentru care, câteodată, apar în unele publi­caţii afir­maţii aberante. Un ase­menea arti­col postula, de exemplu, că "ro­mânii mân­cau acum o sută de ani la fel de gras, dar se făcea mai multă mişcare". Aceasta m-a in­citat să scriu despre lucruri care nu încap în ma­nua­lele de istorie, dar merită să fie cunos­cute de toţi cei care se îngrijesc de să­nătatea lor. Ce mâncau, de fapt, românii, acum 100 de ani? Dar acum 1000 de ani? Ce mâncau dacii?

Mâncătorii de lapte

Pentru că este greu să tratăm într-un articol peri­oade distincte, de o manieră strict cronologică, îmi voi per­mite în rândurile care urmează, pentru mai buna înţele­gere istorică, să fac o serie de aprecieri şi re­feriri în continuitatea unor idei şi obiceiuri care se regăsesc pe parcursul existenţei poporului nostru. Strămoşii noştri geto-daci sunt cunoscuţi din scrierile anticilor ca mân­cători de lapt