Daca te iei dupa mass-media, dupa spatiul nostru public, politica romaneasca se afla de 23 ani intr-un razboi incrancenat cu un dusman invizibil, mai ales intern.

Ceea ce inseamna ca perceptia multora dintre cititorii de presa e corecta: in inclestarea aceasta postrevolutionara, Romania se devoreaza in fapt pe sine insasi, asemeni hagiului din ciclul barbilian Isarlac: "Sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el".

Revolutia din decembrie 1989 a trecut, dar ne-a lasat mostenire un instrumentar lexical de invidiat: lupte de strada, grupa, detasament, batalion, regiment, divizie de asalt, munitie, gloante, a exploda, a trage la tinta, a bubui, dinamita, tancuri, AKM sau kalasnikoave, mitraliere usoare sau grele, bazuca, aruncatoare de flacari si grenade, taburi de lupta, transportoare blindate, front, strategie, stratagema, tactica, spioni, ofiteri sub acoperire, servicii secrete, manipulare..., iar pagina s-ar umple indata de astfel de cuvinte.

Limba bogata, politica saraca

De remarcat ca respectivii termeni au capatat semnificatii si sensuri noi, au generat multime de expresii si locutiuni, ceea ce a dus indubitabil la imbogatirea si nuantarea limbii romane.

Numai ca, pe cat de mare e castigul, pe atat de mare e si pierderea: mass-media continua de doua decenii sa abuzeze de acest bagaj lexical supradimensionat, mentinand discursul jurnalistic si politic prizonier unei stari de fapt, aceea de permanenta confruntare.

Mereu au loc razboaie: in presa, Justitie, in Parlament, Guvern, Crematoriu, intre partide, sindicate, in familiile Prigoana, Zavoranu...

Caci in politica nimic nu se mai desfasoara normal: o simpla intelegere intre primii oameni de stat devine imediat "pact de stabilitate", "tratat de neagresiune", ea urmarind nici mai mult nici mai putin decat lipsirea "combatantilor" de