Corpul magistratilor da zilele acestea un mare test, poate cel mai important din ultimii ani.

Scandalul imens provocat de zbaterile sistemului ticalosit pentru revocarea noii conduceri a CSM si a membrilor consiliului care o sustin ne va arata in cele din urma chiar stadiul reformei in justitie.

Daca ea este una deja profunda, va rezista contaatacului fiarei. Daca este doar una superficiala, va fi sufocata pentru o restauratie completa.

Explicatia oficiala pentru care Asociatia Magistratilor a ridicat securea razboiului si cere anularea alegerilor din CSM si demisia de onoare a membrilor acestuia este aberanta: un procuror nu poate conduce Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca este subordonat ierarhic ministrului Justitiei, deci nu ar fi independent. S-a mers atat de departe inca a fost pus in discutie chiar statutul de magistrati al procurorilor.

Nu exista nicio lege care sa faca distinctia in membrii CSM, asezand judecatorii intr-o pozitie superioara si garantandu-le conducerea consiliului.

Iar un principiu de drept ne spune ca acolo unde legea nu face distinctii nu putem face nici noi. Cat timp legislatia care reglementeaza organizarea si activitatea CSM, de la Constitutie la lege organica si regulament interior, nu face distinctie intre procurorii si judecatorii care compun CSM, inseamna ca ei au drepturi egale.

Cat despre subordonarea procurorilor fata de ministrul Justitiei, pe de-o parte cat timp fac parte din CSM ei sunt suspendati din activitatea de procuror, pe de alta parte, subordonarea este una strict administrativa. Deciziile profesionale ale procurorilor se bucura de aceeasi independenta ca a judecatorilor.

Asadar, cat timp este in CSM, d-na Haineala este la fel de independenta de ministrul Justitiei ca judecatorul Aron, contracandidatul sau pentru sefia CSM. Da