Au trecut alegerile şi au rămas parlamentarii (muuulţi). A trecut sfârşitul lumii şi am rămas mai puţini, dar din alte motive. A trecut sfârşitul lunii (ăla de care v-am mai scris că mi-e frică) şi n-au rămas aceleaşi ci s-au mărit. Taxele şi impozitele.

A trecut la cele veşnice Sergiu Nicolaescu şi au rămas speculaţiile de presă legate de câţi şi dacă a avut copii „din flori”. A trecut şi Boboteaza cu îmbrânceli pentru câteva picături de agheasmă. Au trecut toate astea şi sunt curios ce „subiecte bombă” (când aud sintagma, nu ştiu de ce, îmi vine în minte cuvântul bombalău) vor mai găsi televizoriştii pentru a-şi mai creşte audienţa. Nu de altceva, dar accidentele auto, bătăile, crimele şi sinuciderile ne fac oricum să privim viaţa „în roz” zilnic, chiar de dimineaţă, şi au devenit deja ceva obişnuit. Pentru bunul mers al mass-media, mai ales cea din domeniul audio-vizualului, sper ca, după începerea sesiunii parlamentare, aleşii noştri să se ia la bătaie în plen la fiecare şedinţă şi, de ce nu, să pună vreunul mai nervos mâna pe o mitralieră şi să tragă pe acolo fără să ţină cont de culorile politice. Vor fi şi victime colaterale, evident. Vreun reporter bâlbâit şi agramat sau vreo reporteriţă a cărei mare calitate îi sunt picioarele „plecate direct din gât”. Uite-aşa se poate ieşi din criza de subiecte media şi vom avea parlamentari mai puţini. Başca faptul că românii nici nu vor sesiza când guvernanţii, zâmbind sau lăcrimând de conjunctură, după caz, le bagă mâna în buzunare până le rupe căptuşeala. Asta pentru că vor avea ce vedea la televizor, ce auzi la radiouri şi chiar ce citi în ziare, devenind în acest mod foarte ocupaţi. Chiar dacă voi fi considerat nesimţit, îmi asum responsabilitatea şi nu vă doresc „mulţi ani”. Ca ăia care au trecut şi ca ăsta în care suntem. Pe viitor, ‘om trăi şi ‘om vedea.