La recentul Târg de carte Gaudeamus, Editura Crime Scene, specializată în thrilleruri şi romane poliţiste de tot felul, a lansat o reeditare care ar trebui să se bucure de succes, pentru că este readucerea în actualitate a unei cărţi care a marcat un început şi care demonstrează că şi în acest domeniu am cam fost în pas cu lumea largă. S-a scris mult despre "Mistere din Bucureşti" ale lui Ioan M. Bujoreanu, nu repetăm ce au spus alţii. Cartea a fost tipărită de mai multe ori în ultimele decenii, dar ediţia aceasta - care inaugurează noua colecţie Classics - este remarcabilă nu numai pentru că aduce laolaltă cele două volume ale romanului, ci şi pentru un fel de prefaţă foarte explicită semnată de George Arion. O reproducem, în folosul tuturor. (Z.D.)

În 1862 apărea un roman în două volume, Mistere din Bucureşti, de Ioan M. Bujoreanu, o carte considerată de către unii specialişti a fi prima naraţiune românească de factură poliţistă, sau, după alţii, doar cu elemente de această natură. În paginile sale se prezenta o societate care trăia încă sub influenţa turcească (eliberarea deplină de sub tutela otomană avea să se petreacă în 1877), însă avea pronunţate aspiraţii occidentale.

Această ciocnire între civilizaţii provoca drame specifice perioadelor de tranziţie, între revoluţie şi progres, între generaţii închistate în şabloane învechite şi altele dornice de înnoire, între reprezentanţii lor, unii dornici să sfărâme piramida socială existentă şi s-o înlocuiască, alţii s-o conserve cu orice preţ. Evident, cadrul era propice şi pentru derularea eternelor conflicte din istoria omenirii.

Dar cine a fost Ioan M. Bujoreanu? O scurtă trecere în revistă a ocupaţiilor pe care acesta le-a avut este edificatoare şi pentru parcursul său literar.

A trăit între anii 1834 şi 1899. A fost raportor judeţean, referent ministerial, director de prefectură