Moto: "Nimic nu este mai prostesc decât luarea în glumă a lucrurilor serioase" (Erasmus - Elogiul Nebuniei, 1508)

Este monumental modul în care marele gânditor batjocoreşte glumind şi înfierează pretenţiile Prostiei şi aplombul cu care această mamă a multor suferinţe omeneşti îşi arogă drepturi şi care are iniţiative în domenii pe care nu le cunoaşte.

Prostia este cucoană mare, dar parcă nicăieri în lume nu este mai cinstită ca în România postdecembristă. Amatorismul care nu ţine cont de nicio atenţionare şi de nici un sfat este o variantă a sfintei prostii. Pe măsură ce trec anii România este condusă tot mai dictatorial de către Sfânta Prostie prin decrete şi ordonanţe, nu prin dialog cu cei care cunosc realitatea, ci prin decrete gândite şi semnate de către cei care râgâie sătui, cu perdelele trase, pentru că nu vor să vadă, nu realitatea, dar nici măcar lumina zilei. Să luăm un exemplu de amatorism administrativ prostesc: reţeta electronică. Subliniez dintru început, orice progres tehnologic, în orice domeniu, este un pas în calea progresului general. Este binevenit, atunci când vine în numele lui şi nu când se strecoară mânat din urmă de alte interese, atunci când vine pregătit. Adică informatizarea integrală a sistemului sanitar asigură în final o administrare performantă, atunci când are ce administra. S-au cheltuit multe zeci de milioane de euro pentru informatizare, dar în spitale se moare din lipsă de aparatură de investigaţie, din lipsă de aparatură chirurgicală, aparatură de tratament, dacă vreţi, şi din cauza mizeriei, din cauza proastei salarizări, care alungă specialiştii etc... Ce ziceţi, ce era mai important, corectarea acestor lipsuri ori reţeta electronică? Nu-şi puteau lua bolnavii medicamente cu reţeta clasică? Dar, atunci, cum puteau justifica ministeriabilii zecile de milioane de euro pe care unii i-au încasat?

Vajnic promot