Acum trei decenii, avea o viaţă dublă. Cine ar fi crezut că, odată ajuns acasă, tânărul inginer agronom îşi ia gentuţa cu "ustensilele" de preot şi, sfidând interdicţiile regimului, duce cuvântul Domnului în clandestinitate, prin căsuţe şi apartamente de bloc, celor care se încăpăţânau să ţină vie credinţa greco-catolică? Azi, la 55 de ani, inginerul din Târgu Mureş a strâns deja un deceniu şi jumătate "vechime în munca" de episcop.

La început de an, PS Virgil Bercea a povestit BIHOREANULUI cum a reuşit să crească în viaţă, împăcând Agronomia de la Cluj cu studiul teologiei în clandestinitate, mai apoi slujind ca preot "nelegitim", pentru ca după revoluţie să obţină nu doar un master şi un doctorat la Universitatea Urbaniană de la Roma, ci şi binecuvântarea Papei de a păstori, din 1996, Episcopia Greco-Catolică a Oradiei.

- Care era situaţia Bisericii Greco-Catolice imediat după Revoluţie şi cum a evoluat ea?

- În 31 decembrie 1989 Biserica Greco-Catolică a fost repusă în drepturi, dar nu existau "norme de aplicare", nimeni nu ştia ce trebuie făcut cu bunurile ce au aparţinut acesteia. Eu am crezut că fraţii ortodocşi vor avea o mare deschidere faţă de noi. Din păcate, n-a fost aşa. Noi nu mai aveam nimic. În sediile episcopiilor noastre funcţionau instituţii de stat (la Oradea era Biblioteca Judeţeană), iar prima liturghie după Revoluţie am ţinut-o sub cerul liber, în piaţa centrală din Târgu Mureş. În iunie 1990 l-am însoţit pe episcopul Alexandru Todea la Roma, unde se întorcea după o absenţă de 50 de ani. La Sinodul episcopilor, în faţa Papei, fiecare episcop avea voie să ţină un discurs de maxim 8 minute. Părintele Todea a vorbit, într-o linişte mormântală, o jumătate de oră. Iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus că cine a tăcut 50 de ani are voie să vorbească o săptămână fără să fie întrerupt. În anul următor Sfântul Părinte l-a făcut cardinal