de N. I. DOBRA
11 ianuarie 2013 21:50
1 vizualizare
A-A+ Pentru cel care s-a prăpădit nu mai contează ce se vorbeşte pe seama lui şi cum îl vor judeca oamenii. (Tata îmi recita adesea nişte versuri, fără să ştie cine le-a scris: "Şi-o să dorm în întuneric/Şi în linişte eternă/N-o să-mi pese căpătâiul/De-mi va fi pietroi ori pernă/Când va putrezi sicriul/Şi găteala de pe mine/Pentru galbenele-mi oase/Nu va fi nici rău, nici bine"). Nemângâierea şi durerea sunt ale celor apropiaţi, rude, prieteni, care ar dori să-şi plângă mortul în tăcere, fără hărmălaie şi fotografi, fară reporteri indiscreţi şi nesimţiţi. Numai că, dacă cel trecut în nefiinţă s-a bucurat de oarece notorietate, moartea lui devine - în minţile sărace ale unora - "eveniment" şi "subiect de presă". Cucuvele, ciocli şi hiene se bulucesc la porţile spitalelor, ca să fie primii care vestesc... vestea că insul şi-a dat duhul. Apoi dau buzna în casele neamurilor, ca să afle petele de umbră din biografia personajului, mai mult decât cele de lumină, fiindcă, acum, la noi, nu mai e valabilă vorba: "Despre morţi numai de bine". În fine, biserica şi cimitirul sunt Iuate cu asalt de paparazzi dâmboviţeni, care n-au mamă, n-au tată, înghiontindu-i pe popi şi mai să-i împingă în groapă odată cu copârşeul defunctului. Bineînţeles că nu pot lipsi de la pomană, pe care unii o transmit în direct, precum limbutul Ilie Dobre o întâlnire de baschet, la care striga goool când una dintre echipa înscria un coş!
Am auzit că un articol din Constituţie face oarecare referire la respectarea intimităţil, a vieţii private a românilor, dar, aşa cum nici alte prevederi (mai importante) nu se respectă, nici asta nu-i luată în seamă. (Pe mine, când am scris că Mudava e un escrosc şi că Don Demidoff e un impostor, cei doi m-au purtat prin tribunale ani de zile, deşi s-a dovedit că asta erau!)
Privind, fară să
