Când vine vorba despre educație, experții din toată lumea, în special americanii și spaniolii, fac pelerinaj în Finlanda să caute la fața locului răspunsuri la succesul copiilor finlandezi  în testările internaționale. De mai mulți ani aceștia se situează pe primele locuri. Unii găsesc răspunsul în faptul că finlandezii nu prea au învățământ preșcolar, copiii merg la școală la șapte ani: ideea e luată de la suedezi care zic că e mult mai ieftin să lași copiilor copilăria, decât să plătești, mai târziu, armate de psihologi ca să-i vindece de depresii. Alții se referă la lipsa evaluării elevilor până la clasa a șasea, n-au testări, nu sunt ascultați la lecție, nu există note. Mulți se referă la sistemul de formare a cadrelor didactice, șase ani de facultate cu examen dur de admitere, la fel ca medicii, cei din urmă lucrează cu corpul uman,profesorii, cu mintea și sufletul copiilor. După o asemenea pregătire, n-a mai fost nevoie de inspecorate școlare, profesorii știu ce au de făcut. În fine, mulți se referă la seriozitatea finlandezilor, la faptul că nu se plâng niciodată, nu bârfesc în neștire, când au o problemă nu dau vina pe nimeni  și se apucă, silitori, s-o rezolve. La noi,în ultimii ani, în articolele despre reforma educației se dă exemplul Finlandei. Cel mai recent, Adriana Gorga aduce în dezbatere aceeași temă.

Prima dată când am vizitat Finlanda, prin 2005, la invitația lui Jyrki Sipila, profesor la un centru de educație a adulților din Helsinki, am fost nedumerit de faptul că, cu două săptămâni înainte de vizită, Jyrki mi-a cerut să îmi aleg meniul pentru cina festivă prevăzută. Mi-a trimis site-ul restaurantului cu trei meniuri, I, II și III, în limba finlandeză. Neobișnuit cu o asemenea manieră de a comanda masa la restaurant, n-am dat o prea mare importanță cererii sale. La o săptămână a revenit și atunci am dat click, la întâmplare, pe II. Am m