Politicienii au nevoie de un CSM mut in fata Comisiei Europene, ba chiar transformat intr-un lobbyist al regimului Ponta.

Sa ne intoarcem putin in timp, in august 2012, la momentul deplasarii „absolut inocente" a Monei Pivniceru cu masina fiului detinutului Adrian Nastase. Erau zilele in care aparentele publice aratau un judecator framantat profund de perspectiva renuntarii la functia de membru CSM si la o cariera care presupunea accederea in Inalta Curte. Pentru orice judecator onest, intrarea in mocirla politica era o pierdere clara, nu doar financiara, ci o ratare a unui traseu profesional. Ce i-au propus in schimb liderii USL pentru a o convinge sa accepte portofoliul Justitiei? Inca nu am aflat, nu e tarziu, dar cu fiecare zi intelegem cat de fidel face jocurile penalilor. La fel de bine ca ei insisi. Mai intai, a transformat procesul desemnarii sefilor de la DNA si Parchetului general intr-o cacealma, avansand doua figuri ridicole. In ciuda tuturor evidentelor, trecand peste avizul negativ al fostilor colegi din CSM, peste tot ce a insemnat protestele societatii civile, a mers mai departe, propunand presedintiei numirea celor doi. Cand a devenit limpede ca partida era pierduta, iar Traian Basescu este gata sa recunoasca CSM dreptul selectarii succesorilor lui Daniel Morar si Laurei Kovesi, scotandu-l pe ministrul Justitiei dintr-un nou proces de selectie, Pivniceru a demarat planul destabilizarii CSM. Misiunea finala este revocarea din CSM a persoanelor care par sa nu inteleaga de unde bate vantul schimbarii in Justitie: noua presedinta Oana Haineala, Alina Ghica si Cristi Danilet, figuri de care se leaga in mare parte singurele aprecieri pozitive facute de CE de la infiintarea acestui organism. Razboiul declansat de Pivniceru este total, fara menajamente, pe fata. Mai intai, transmite mesaje la Antena 3: proces netransparent de alegere a noii presedinte