Îstoria Bucureştiului porneşte, conform izvoarelor istorice, de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti.

Sursele istorice referitoare la întemeierea oraşului Bucureşti sunt extrem de puţine. Cea mai populară legendă daspre originea capitalei spune povestea unui cioban, Bucur, care acum mai bine de 700 de ani a ajuns în luncile Dâmboviţei păscându-şi animalele. Legenda spune că ciobanul Bucur era un om foarte avut, cu o turmă de oi foarte mare dar şi multe slugi. Şi-a aşezat stâna pe malul Dâmboviţei şi, ajutat de slujitorii săi, reuşeşte să îşi întemeieze o gopspodărie foarte mare.

Cum vremurile acelea erau foarte tulburi, gospodăria ciobanului bucur era atacată constant de prădători. Într-unul din atacuri, fata ciobanului Bucur este răpită şi drept răzbunare, tatăl fetei, pleacă împreuna cu slujitorii săi să o recupereze din mâinile tătarilor. Legenda spune că, după lupte crâncene, Bucur reuşeşte să-şi salveze fiica din mâinile tâlharilor şi întors acasă, porunceşte slugilor sale să transforme stâna şi gospodăria într-o cetate greu de penetrat.

Pentru a-şi arăta recunoştiinţa faţă de Dumnezeu, Bucur ridică şi o biserică, în apropierea cetăţii sale.

Cu timpul, oamenii care treceau prin zonă, au început să se aşeze în jurul bisericii şi a fortăreţei lui Bucur, şi astfel, se naşte prima comunitate pe malurile Dâmbăviţei.

Prima lucrare ştiinţifică scrisă, care căuta rădăcinile Capiutalei noastre actuale, a fost elaborată de locotenentul-colonel Dimitrie Papazoglu. Acesta, în 1891, a adunat toate poveştile ţesute în jurul Cetăţii lui Bucur, din secolul XIV până în secolul XIX, denumindu-şi lucrarea ”Istoria