Demersului nostru de a face un bilanţ al anului editorial 2012 la Neamţ i se alătură, iată, încă doi oameni de condei din Neamţ, criticii literari Adrian G. Romila şi Constantin Tomşa. Primul a publicat, anul trecut, un foarte interesant „roman de aventură” la o prestigioasă editură din Timişoara, Brumar, cartea sa, „În drum spre sud”, fiind întâmpinată elogios de critica literară din ţară, cel de-al doilea pregăteşte un dicţionar al scriitorilordin Neamţ. Voi enumera câteva dintre titlurile literare mai importante din 2012, încercând o taxonomie personală, pe genuri. Ele nu sunt complete pentru că volumele însele nu le-au atins pe toate. Scriitorii nemțeni, spre cinstea lor, nu sunt nici prea prolifici, nici prea versatili, dimpotrivă, mai discreți, fac cinste unei provincii efervescente, altfel, din punct de vedere cultural. La capitolul ”poezie”, îl pun, dintru început, pe himeristul nouăzecist Vasile Baghiu. Volumul Depresie (Limes) e într-un ton grav, care părăsește ”turismul” decorativ de până la el în favoarea unor stări poetice veritabile. Rătăcirea geografică din cărţile precedente ale autorului a devenit, dintr-un decor exotic, o căutare a sensului, iar bovarismul alterist a devenit şi el o manifestare strict interioară. Adâncirea poetică a bolii – depresia e doar o metaforă – e camuflată în expresii ca ”puseu de depresie uşoară”, „febra de noapte”, „viaţa probabilă”, „melancolia neagră”, „efect de apropiere”. Când eul afirmă că „îmi lipseşte sanatoriul”, el reiterează un spaţiu al începuturilor proprii, pe cât de potrivit literaturii, în general, pe atât de emblematic pentru mesajul actual al poetului. Himerismul e pomenit sporadic, dovadă că s-a redefinit în urma experienţelor acumulate, între timp. Călătoria e înlocuită de o aşteptare meditativă, în care „viaţa”, „sensul”, „suferinţa” şi „scrisul” sunt constante, iar reperele turistice doar facilitează c