Legat de discuţiile din aceste zile referitoare la bugetul naţional, rog cititorii să accepte un mic exerciţiu de imaginaţie: La marginea unui oraş numit Europa se află un bloc numit România. El are 20 de apartamente, locuite în general de oameni cam nemulţumiţi de viaţa lor. La Ap. 1 stă Fam. Vătafu, ei sunt salariaţi ai blocului şi se ocupă de administraţie: au grijă să funcţioneze (cât de cât) utilităţile, încălzirea, paza, cabinetul medical din bloc, etc şi să colecteze cotele de întreţinere de la locatari. Următoarele 4 apartamente sunt ocupate de Fam. Vrednicu, Tăbăcaru, Dascălu şi Dulgheru. Ei sunt salariaţi la firmele Domnului Descurcăreanu, ce stă şi el într-un apartament în bloc. Mai stau în bloc 5 familii de pensionari. Alte 4 apartamente sunt ocupate de copii, de vârsta şcolii sau mai mici. În fine, ultimele 5 apartamente din bloc sunt locuite de Fam. Cameleonschi, Lăutaru, Popa, Vărzaru şi Crampon, cu ocupaţii incerte sau semioficiale dar care se autosusţin.

Tradiţia în acest bloc este ca cheltuielile traiului zilnic al pensionarilor să fie suportate de salariaţi, adică 5 apartamente susţin alte 5. Pensionarii nu susţin pe nimeni aşa că traiul celor 4 apartamente cu copii este susţinut în mod egal de către celelalte 11 apartamente. Tot prin tradiţie toate cele 20 apartamente au acces gratuit la cabinetul medical, după nevoie, dar cheltuielile acestuia sunt suportate numai de cele 5 familii de salariaţi. În fine, regula din totdeauna e că numai famillile cu venituri plătesc întreţinerea la bloc, adică apa, încălzirea, paza, salariile Fam. Vătafu, etc. Problema e că firmele domnului Descurcăreanu sunt mai mereu pe pierdere aşa că acesta nu are venituri (cu toate acestea prosperă). Veniturile Fam. Cameleonschi, Lăutaru, Popa, Vărzaru şi Crampon sunt la fel de incerte sau semioficiale ca şi ocupaţiile lor (deşi nici aceştia nu o duc chiar rău iar F