La fel ca în celebrele filme de doi lei, „Eugen Nicolăescu se întoarce!”. Ministrul Sănătăţii şi-a început perioada de brambureală, aşa cum a făcut-o şi în primul mandat, în cabinetul Tăriceanu.

Vă amintiţi? Atunci, în 2006, marele vis al ministrului Sănătăţii, Nicolăescu, era de a privatiza o parte din spitalele de stat. După ce a decapitat conducerile celor mai mari unităţi din ţară, ministrul a mai avut câteva intervenţii sporadice în care ne-a ameninţat cu “managementul” său, apoi spasmele s-au potolit.

Nu-mi amintesc să fi nominalizat vreun spital public ce urma să fie privatizat şi nici că ar fi identificat posibili investitori, dornici de a participa la o licitaţie. Unii mai cârcotaşi spuneau că n-a fost nimeni dispus să dea şpagă ca să continue, apoi, să se dezvolte tot sub papucul statului şi al puterii politice. Cert este că autorităţile guvernamentale n-au reuşit să creeze atunci un sistem sanitar solid şi în interesul cetăţenilor care plătesc, lună de lună, asigurari de sănătate.

În ultimii ani s-a ajuns la un sistem- hibrid care, de bine, de rău, asigură asistenţă medicală decentă cotizanţilor la fondul de sănătate public. Cine face parte dintr-o categorie fără venituri se va trata în spitalele publice, susţinute şi din banii tuturor asiguraţilor.

Cine are, însă, bani şi vrea să beneficieze de condiţii decente şi de o aparatură mai performantă, recurge la serviciile plătite ale unei clinici sau spital privat, beneficiind anual de un pachet de servicii medicale contra unei sume achitată trimestrial. Un astfel de pacient e obligat, însă, să cotizeze lunar, cu sute de lei, şi la fondul de solidaritate al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care îi oferă servicii medicale modeste şi posibilitatea de a da şpagă alte câteva sute de lei într-un spital mizer.

Acum, ministrul liberal Nicolăescu vrea să ne întoarcă la sistemul sanita