Nu ştiu dacă vreun oficial din Poliţia Română a cerut recent un sondaj de opinie pentru a vedea care este cota de încredere şi de respect pe care populaţia le are faţă de instituţie. Dar dacă va fi cerut zilele următoare un astfel de sondaj, rezultatele, cu siguranţă, vor fi de natură să dea de gândit. Imaginea Poliţiei este ţăndări. Cel puţin la asta te duce gândul luând pulsul comentariilor ce însoţesc articole de presă, al celor de pe facebook ori din emisiunile radio cu intervenţii în direct.

Şi asta după amploarea artificial şi greşit dată chiar de către autorităţi unui scandal sexual izbucnit la o Poliţie Locală, Poliţia Balş. Un scandal penibil şi grav prin urmările pe care le-a avut, dar care nu are de a face cu uniforma de poliţist, ci cu caracterul uman. Putea izbucni oriunde: într-un spital, într-o universitate, în mediul privat. Nu Poliţia ca instituţie a generat acest comportament. Oriunde se putea găsi o zână care are revelaţia unui viol la câteva luni după consumarea violului. Sau a violurilor – la Balş, după cum a ieşit la iveală, substantivul acesta a priit forma de plural. Care are revelaţia că a mai fost şi “plasată”, de aceeaşi brută, şi altora. Întâmplător, personaje bine poziţionate profesional. O zână care, într-un anumit moment şi dintr-o anumită cauză, clachează psihic şi îşi înjunghie agresorul prim. Fapte grave, urâte, condamnabile. Dar care, repet, se pot întâmpla oriunde.

La Balş, povestea zânei cu caschetă pare cusută cu aţă albă şi vine şi cu câteva semne de întrebare. Mari. Ce aruncă o umbră asupra imaginii sale de victimă. De ce nu a anunţat violurile la care a fost supusă de poliţistul pe care l-a înjunghiat – consumate pe parcursul mai multor luni – atunci când au fost comise? De fapt, întrebarea corectă ar fi cum au mai putut avea loc ulterior alte violuri – cum o fi acceptat victima să-şi întâlnească agresorul în