După ce treci de sărbătorile de iarnă şi din porcul tradiţional au mai rămas doar amintirile şi eventual două-trei slăninuţe uitate prin frigider, te uiţi pe fereastră la peisajul hibernal ce te înconjoară şi te ia cu frig şi cu griji că iarna e lungă şi ziua invers proporţională.
Dar te salvează televizorul, mai ales din ziua în care poţi să te uiţi la primul turneu de tenis de grand slam al anului, ce are loc în miezul verii austral, tocmai la Melbourne, acolo unde-i cald şi factura la gaze nu-i un blestem.
Aşa că de ieri parcă mi-e mai bine de când m-am teleportat la Antipozi pentru a-i urmări pe cei mai buni mânuitori de rachete din lume. Şi ei vin cu mic cu mare în Melborne Park, pentru că încă din ianuarie circuitul profesionist le oferă acest regal de puncte, premii şi băi de mulţime de admiratori.
Turneul Australian, primul în ordine cronologică dintre cele patru turnee de grand slam anuale s-a înfiinţat acum 108 ani, în 1905.
De-a lungul timpului s-a discutat pe trei feluri de suprafeţe: iarbă, între 1905 şi 1987, că doar mult timp ţara-continent de la antipozi a fost dominion britanic, apoi s-a trecut pe ciment vopsit, mai întâi cu rebound-ace, apoi cu altă peliculă numită plexi-cushion.
În lunga sa istorie, turneul a fost găzduit de cinci oraşe australiene şi alte două din Noua Zeelandă, dar Melbourne este de ceva timp gazdă permanentă, având 55 de ediţii în palmares.
Capitala statului Victoria a fost aproape să piardă drepturile de organizare ce expirau în 2016, dar o investiţie masivă de aproape 400 milioane de dolari locali, pentru renovarea infrastructurii, a dus la o prelungire a contractului de organizare până în 2036.
Pe lângă cele două stadioane principale, Rod Laver, arena principală de 15.000 de locuri şi Hisense Arena de 10.500 de locuri mai există încă 28 de terenuri de joc şi antrenament, terenul
