Ianuarie 1900. Revista “Familia” publica două importante ştiri la rubrica Teatru. Pe de o parte, gazetarul anunţa retragerea de la Teatrul Naţional a Aristizzei Romanescu şi, în acelaşi timp, reda, în linii mari, succesul Mariei Ventura la Paris. În timp ce profesoara se retrăgea, discipolul era în plină ascensiune!

“Aflăm din ziarele bucurescene că, peste câteva zile, dna Aristizza Romanescu, marea artistă a Teatrului Naţional, părăsesce definitiv teatrul, după o viaţă întreagă consacrată artei dramatice, pe care a ilustrat-o în modul cel mai desăvârşit de strălucitor. Teatrul Naţional, căruia, în special, a jertfit cei mai frumoşi ani ai glorioasei cariere; pe scena căruia, de ani de zile, în rolurile cele mai dramatice, ca şi cele mai duioase, neîntrecuta artistă a fost serbătorită şi aplaudată, îi pregătesce o representaţiune de retragere deosebită. Artiştii, ca şi presa şi publicul al cărui idol iubit Aristizza Romanescu a fost ani nenumeraţi, îşi vor da mâna ca să pregătească apoteosa meritată valoroasei artiste. Va fi o adeverată serbare de omagiu şi de admiraţiune.”

“Succesul dşoarei Ventura la Paris. Aflăm din ziare că dşoara Marioara Ventura, fiica dlui Grigore Ventura, care s’a distins atâta la esamenele de admitere în conservatorul din Paris, a fost clasată întâiea la ultimul concurs pentru bursele de 600 de franci pe an, cari le dă statul francez. După regulament, aceste burse nu se acordă decât elevelor de naţionalitate franceză; dar, în urma raportului foarte favorabil al juriului, ministrul instrucţiunei publice a făcut o excepţie în favoarea drei Ventura. Luând cu plăcere act de acest succes al unei Românce, ni se strânge inima de durere dacă ne gândim la viitorul tinerei artiste. Unde va putea ea să-şi desvolte talentul? În Teatrul Naţional din Bucureşci? Dar acolo nu sunt gustate decât farsele localisate şi de câte ori se joac