La 30 de ani, Sergiu Paşca a primit şi premiul „Cel mai bun student român din străinătate“ la Gala Ligii Studenţilor Români din Străinătate din 2013 şi ar fi vrut să plece la studii în afară mai devreme. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, Paşca spune că aspiră la propriul laborator de cercetare în care să continue studiile despre autism, însă în America, pentru că „e greu să faci cercetare în România“.

Sergiu Paşca studiază autismul de 10 ani, încă de când era student al Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, iar de patru ani este cercetător postdoctoral la Universitatea americană Stanford, dar şi titular al mai multor articole ştiinţifice pe această temă în reviste internaţionale şi beneficiar al nu mai puţin de trei burse prestigioase de studiu din străinătate. Iar anul acesta a fost desemnat de LSRS studentul anului.

„Adevărul“: Care a fost traseul tău din România până să ajungi la Stanford?

Sergiu Paşca: Am absolvit Colegiul Naţional ”Titu Maiorescu” din Aiud în 2001. Am fost însă pasionat de chimie şi biologie încă din gimnaziu. Apoi am fost admis la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj, ca urmare a rezultatelor la Olimpida de Chimie.

Imediat ce am ajuns la facultate, am vrut sa încep să fac cercetare. Pe tot parcursul facultăţii am făcut cercetare, în weekenduri, serile sau nopţile, când prindeam timp. A fost însă greu. La început, fondurile au fost practic inexistente. Aparatura veche, foarte puţini reactivi.

Nu a fost uşor să-mi ajustez imaginea idealistică pe care o aveam despre ce fel de cercetare se face la universitate. Atunci am început să mă gândesc că poate ar fi trebuit să fi plecat la studii în străinătate mai devreme.

De ce nu ai ales o facultate specializată, mai exact Chimie? De ce Medicina?

Mi-am dorit o chimie „mai aplicată