Am un deja-vu in aceste zile urmarind fistichiul mod in care noua reteta electronica este prezentata in public, hulita fiind deja de jurnalisti cu o memorie de trei zile – si nici aceea intrega. Pentru cei care nu stiu inca, un nou sistem al Casei de Sanatate, amanat in trecut de toate guvernarile pana la Pastele Cailor, apoi pana la Calendele Grecesti este pe cale sa fie pus in opera. Sistemul presupune existent unei retete care sa poate fi urmarit, printr-un sistem informatic ce leaga medicii de familie, farmaciile si pacientii. De ce tipa unii reprezentati ai sistemului? Pentru ca transparenta va insemna mai putina talharie din bani publici, iar acei sacali care sfasaiau hulpav starvul bugetului de stat, mestecand ciozvarte zdravene, multiplicate prin suplimentari bugetare, nu o vor mai putea face la fel de simplu. Nu sugerez, Doamne pazeste, ca talharia va fi stavilita de tot- ca doar nu s-a gasit leac inca nici pentru cancer – insa ea va mai fi domolita nitelus.
Pentru a ma explica, trebuie sa ma intorc la momentul martie sau aprilie 2005, botezul meu de foc in ale guvernarii, Romanian style. 23 de ani, proaspat consilier al premierului de cateva luni, primesc o insarcinare aproape imposibila, impreuna cu un alt coleg de la Cancelaria Premierului. Sa negociem, in numele premierului, direct cu tot lantul din sistemul medical – reprezentantii Colegiului Farmacistilor, Colegiului medicilor, producatorii si distribuitorii de medicamente. Reusim amandoi, dupa aproape doua luni de negociere, cu mari eforturi, sa realizam acest lucru – trecand peste capul Ministrului Sanatatii, ministru care a fost de altfel schimbat foarte rapid dupa aceea (fiindca parea mai ocupat sa tina partea producatorilor de medicamente ce il trimisesera la conferinte in strainatate, in specialitatea lui, in tari exotice, in hoteluri luxuriante). Povestea “valora” un sfert de miliard d
