Prin decizia de a-l primi pe Gigi Becali în PNL, deşi acesta este complet străin de valorile liberale, Crin Antonescu şi-a semnalat peremptoriu dorinţa eliminării ultimei scântei de liberalism autentic din partid. De ceva timp a pus tunurile pe veterani, în special pe cei din Bucureşti, dat fiind că îndrăznesc să se arate din ce în ce mai alarmaţi de faptul că liderul lor a reuşit să transforme partidul, în doar câţiva ani, într-o adunătură amorală de mahări provinciali. Prin prisma lui Antonescu, aceştia din urmă au mână liberă să prospere pe spinarea statului după pofta inimii câtă vreme rămân dispuşi să pună umărul la organizarea marşului său triumfal către Cotroceni - unde se visează domnind ca un paşă trândav până la adânci bătrâneţi.

Extrem de puţini liberali au avut curajul să se opună deschis toxicului pseudoliberalism impus de şeful lor, printre aceştia numărându-se Andrei Chiliman, Vlad Moisescu şi Ludovic Orban. Triumful USL din Capitală cu ocazia recentelor parlamentare li se datorează în mare măsură, după ce liderul PNL a preferat s-o şteargă din Bucureşti pentru a-şi asigura realegerea pe moşia fratelui său de cruce Liviu Dragnea. Mai nou, Antonescu l-a desemnat pe Becali pentru postul de vestitor burlesc al apropiatei nopţi a cuţitelor lungi - o alegere adecvată, s-ar zice, având în vedere că şi pe vremea lui Gheorghiu-Dej tot grobianii semidocţi duceau la îndeplinire ordinul de decapitare a fostei elite politice, printre care destui fruntaşi liberali. Ulterior, şi nenumăraţii cetăţeni idealişti, iniţial creduli în privinţa propăşirii prin comunism, au fost treziţi la dura realitate de exact acelaşi tip de primitivi preferaţi astăzi de liderul PNL.

Andrei Chiliman şi colegii săi au ajuns în vizorul lui Antonescu exclusiv datorită competenţei şi eficienţei lor în partid, nicidecum din cauza vreunei apropieri oculte de tabăra lui Băsescu,