În urmă cu 150 de ani Bucureştiul primea vizita unor industriaşi europeni foarte puternici care, în urma investiţiilor făcute în fabrici şi infrastructură, au reuşit să propulseze oraşul nostrum în topul celor mai cosmopolite şi importante oraşe de pe Bătrânul Continent. Clădilile ridicate de aceştia, în mare parte au fost dărâmate, însă unele dintre ele încă mai stau în picioare aducând aminte de udne vine numele de Micul Paris.
Bucureştiul şi-a cunoscut perioada de glorie între anii 1859 şi 1946. După ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitorul Principatelor Unite şi mută Capitala la Bucureşti, oraşul nostru cunoaşte o creştere fabuloasă, pe plan economic, demografic şi cultural.
În ultimii ani ai secolului XIX sosesc aici investitori puternici din ţări europene precum Franţa, germania, Austria şi chiar din îndepărtata Americă. Aceştia deschid aici primele mari fabrici ale oraşului care îl transformă rapid întrun centru comercial foarte important. Se producea bere, ţigări, textile şi chiar utilaje grele sau avioane.
Acest avânt economic fără precedent în instoria oraşului duce la naşterea progresivă a clasei burgheze autohtone, formată în mare parte din comercianţi, industriaşi şi magnaţi. De asemenea, oamenii care lucrau în administraţie încep să câştige din ce în ce mai bine, datorită taxelor care se colectau şi astfel, clasa de mijloc devine din ce în ce mai prezentă susţinând astfel dezvoltarea culturală a oraşului.
Tot în această perioadă magnaţii acelor vremuri încep să îşi construiască edificii somptuoase, Primăria şi Guvernul finanţează lucrările pentru câteva clădiri emblematice, destinate administraţiei centrale, iar în scurt timp oraşul capătă un farmec aparte, care îi aduce titlul de Micul Paris.
Astăzi, multe dintre ele au fost dărâmate în urma cutremurului din 1977, iar altele care au supravieţuit acestei catastrofe au
