Alegerea unui procuror în fruntea CSM a fost resimţită nu ca o inovaţie oarecare, ci ca o provocare la adresa statutului judecătorului, în cadrul sistemului judecătoresc din România.
După alegerile controversate de la CSM din data de 4 ianuarie s-au întrunit mai multe adunări generale ale judecătorilor de la diferite instanţe din ţară, care au votat în favoarea revocării din CSM a judecătorului Cristi Danileţ şi a judecătoarei Alina Ghica. Cei doi judecători sunt acuzaţi de colegii de magistratură că ar fi introdus considerente politice manifeste în activitatea CSM. Simultan, şeful parchetului general, Daniel Morar, a convocat o adunare a procurorilor şefi la capătul căreia a fost exprimată îngrijorarea că noul guvern ar intenţiona să limiteze independenţa procurorilor. Din Comunicatul Ministerului Public s-a înţeles că procurorii se tem că Guvernul, profitând de controversele create în jurul alegerii unei procuroare în fruntea CSM, va opera modificări legislative în detrimentul acestei categorii de magistraţi.
Primul ministru, Victor Ponta, a declarat imediat că nu intenţionează să diminueze statutul de independenţă al procurorilor, dar criza e departe de a se rezolva.
Luni după-amiaza, Secţia de judecători a CSM a dat publicităţii o declaraţie prin care cere preşedintei alese în 4 ianuarie, Oana Schmidt-Hăineală, să demisioneze, iar judecătorilor care şi-au depus candidatura la funcţia de vice-preşedinte, (Oana Ghica şi Cristi Danileţ) să se retragă din competiţie.
Acuzaţiile de fond adresate echipei Hăineală-Danileţ-Ghica sunt de o gravitate extremă, dar sunt formulate în termeni prudenţi: ”Evenimente derulate înainte, în timpul şi după procedura alegerilor creeaza impresia ca alegerile pentru preşedinţia CSM au fost subordonate altor interese decât cele superioare ale sistemului judiciar şi că jocuri obscure de culise